Coreţchii Gheorghii Alexandrovici (26 iunie 1909 - 28 mai 1975)

Preotul Coreţchii Gheorghii AlexandroviciS-a născut în Barta în vara anului 1909. De la vârsta de 6 ani începe să cânte psalmi în strana bisericii împreună cu bunelul său din partea tatălui, iar în anul 1920 intră să înveţe la Seminarul Duhovnicesc din Izmail.

A slujit la parohiile din Enachieşti (raionul Cahul), Anadol, Satu Nou, Barta şi Caragaci.

De câteva ori, când biserica din Barta rămâne fără slujitori, Coreţchii Gheorghii Alexandrovici slujeşte în sat de bună voie. După instaurarea puterii sovietice el adună documentele necesare pentru înregistrarea locaşului şi, după înregistrare, este numit oficial preot de către împuternicitul Bisericii Ortodoxe Ruse în regiunea Izmail.

În 1947 este arestat şi condamnat la ani grei de închisoare, de unde, după eliberare, se întoarce în Barta şi începe iarăşi de bună voie a sluji ca dascăl.

Acest articol a fost extras din mărturiile proprii ale lui Coreţchii Gheorghii Alexandrovici şi tradus din rusă de Gheorghe Bulgaru. Anul 2008.

Mărturiile vieţii
scrise de
Coreţchii Gheorghii Alexandrovici

Eu, Coreţchii Gheorghii Alexandrovici, m-am născut în gubernia Basarabiei, regiunea Izmail, raionul Reni, satul Barta (Plavni) la 26 iunie 1909. Am fost botezat în ziua de 19 iulie a acelaşi an.

Tatăl meu se ocupa cu fierăria, iar mama - cu treburile casei. Ei erau din familii sărace. Bunelul meu din partea tatălui era cântăreţ la biserică, iar eu, fiind copil, mergeam aproape în fiecare săptămână la slujbă şi cântam în strană cu el. Astfel, am început să cânt psalmi încă de la vârsta de 6 ani.

În anul de învăţământ 1916 – 1917 am intrat să învăţ în clasa întâia la şcoala bisericească. Primul an am învăţat în limba rusă, iar în anul următor de învăţământ 1917 – 1918 s-au schimbat autorităţile şi am început iarăşi a învăţa de la clasa întâia, numai că deja în limba română. Aşa am învăţat trei clase.

În luna iunie a anului 1920 în ziarul Episcopiei „Luminătorul” a fost publicat un articol, în care scria că Seminarul Duhovnicesc din Izmail adună elevi şi dintre copiii de ţărani, nu numai dintre cei cu cinuri duhovniceşti.

Auzind aceasta de la tatăl meu, eu am început a mă cere să învăţ la Seminarul Duhovnicesc. însă, mai aveam de învăţat încă clasa a IV-a. Din această cauză, am intrat să învăţ în timpul vacanţei de vară, deoarece la seminar au fost organizate cursuri de pregătire pentru cei ce doreau să fie înmatriculaţi în clasele I-a şi a II-a.

Eu, aşa cum nu terminasem clasa a IV-a, am mers la aceste cursuri de pe 28 iulie până la începutul anului de învăţământ 1920 – 1921. Am susţinut examenele şi am intrat în clasa I-a, pe care am trecut-o fără dificultăţi. Tot fără dificultăţi am terminat şi clasa a II-a.

În anul de învăţământ 1922 – 1923 m-am îmbolnăvit şi am bolit trei luni, iar după Crăciun am fost nevoit să încep anul de la început, dar, tot din cauza sănătăţii, am lăsat învăţătura pentru anul următor. Clasa a III-a am trecut-o în anul de învăţământ 1923 – 1924, apoi am trecut în clasa a IV-a, dar am frecventat seminarul doar până la 1 octombrie, apoi, din lipsă de bani, am fost nevoit să întrerup învăţătura. Anul 1924 a fost neroditor din cauza secetei şi tatăl, fiind fierar, nu a mai avut cu ce mă întreţine la acest seminar.

Plănuiam să continui seminarul în anul 1925, dar acest an, de asemenea, nu a fost roditor. Aşa am rămas să ajut părinţilor şi, în acest timp, am început să lucrez cântăreţ la biserica din satul natal.

La 5 martie 1931, ca şi pe toţi tinerii, m-au luat în armată. în România, la Focşani, în al 11-lea regiment de artilerie am făcut serviciul militar 3 luni. în luna iunie a aceluiaşi an am fost trimes să învăţ la şcoala de felceri a companiei a 5-a din oraşul Buzău, unde am învăţat 3 luni şi în septembrie m-au îndreptat la practică în Târgovişte, unde m-am aflat în decurs de o lună. De acolo am fost trimis din nou în regiment, unde am început să lucrez ca medic-felcer de regiment. Astfel am lucrat un an.

M-am demobilizat la 9 octombrie 1932.

Întors acasă am început să lucrez în sat ajutând părinţii. De asemenea, am activat benevol ca cântăreţ la biserică până la 15 februarie 1936, când vlădica Dionisie Erhan m-a numit dascăl în biserica din satul Enachieşti (fostul ocol Cahul, astăzi raion), unde am lucrat până la 1 aprilie 1939, când, la cererea mea, am fost transferat în satul Anadol, raionul Reni, ocolul Izmail. Acolo am lucrat până la 15 aprilie 1942, când, iarăşi la cererea mea, am fost transferat la Satu Nou, motivând aceasta prin apropierea de casa părintească, deoarece eu eram singurul sprijin al părinţilor.

M-am căsătorit în anul 1941 după o fată din satul meu de baştină, cu care m-am cununat la 13 ianuarie în biserica cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail din satul Barta.

L-a Satu Nou am lucrat până la instaurarea puterii sovietice, iar apoi m-am întors în Barta, unde, nenumit de nimeni, am început să lucrez la biserică şi în acest timp am adunat documentele necesare pentru înregistrarea lăcaşului. După înregistrare, la 21 ianuarie 1945 am fost numit preot în Barta de către împuternicitul Bisericii Ortodoxe Ruse în regiunea Izmail. Aici am lucrat până la 15 decembrie 1947, când am fost arestat.

Pe 10 martie 1948 a avut loc judecata şi, conform articolului 54, partea I, am fost condamnat pe 16 ani.

După judecată, pe 10 aprilie am fost etapat spre Nord cu coloana 305, iar pe 5 august am fost trecut în coloana 302 în apropierea oraşului Labâtnanga, unde m-am aflat până în luna iunie 1949, când coloana s-a desfiinţat şi eu am fost etapat în coloana 301, numită «Пересылочная колона». Această coloană, de asemenea, se afla lângă oraşul Labâtnanga. Deja la începutul lunii iulie am fost etapat în coloana 307, iar de acolo – în coloana 206, numită «Отдыхающая колона», de unde, mai apoi, nimeresc în coloana 101 din oraşul Salehard. Acolo m-am aflat până în 1950.

În ianuarie 1951 am fost trimis în coloana 209, dar pe 30 august 1951 se închide lucrul la construcţiile noastre şi am fost etapat în «Город Советской Гавани» în coloana 303, numită «Мостострой», de unde, peste câtva timp, am fost etapat în coloana 305. în această coloană m-am aflat mult timp, iar după lichidarea ei am nimerit în coloana 202, din care m-am eliberat pe 10 ianuarie 1955.

Întorcându-mă acasă, locul meu vechi la Biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Barta era liber şi am lucrat de bună voie dascăl până la 1 octombrie 1957, când în locul meu a fost numit Chiosea Dmitrii Stepanovici. Eu am fost transferat în satul Caragaci din raionul Reni la Biserica Sfântului Nicolaie, unde lucrez până acum.

Al vostru fiu duhovnicesc, dascălul Coreţchii Gheorghii Alexandrovici.

Coreţchii Gheorghii AlexandroviciCoreţchii Gheorghii Alexandrovici